bine aţi venit la Boris Marian - Mehridiane: poezie, proză, articole, eseuri

Parole

 De la grămăticul  Pitpalac

 

 

Vorbim cu jumătate de  voce și jumătate de creier

Purtăm zalele , căștile cavalerilor  de Boschetaria

Subiectele sunt egale între ele, subiectele latră.

Începe furtuna, fulgere, explozii cerești,

Mă smulg din moarte, Alisa privește înmărmurită,

Don Quijote pare neliniștit, ah, corrida,

Ascultă, nene, mai caută  pe alta, cu mine nu ține treaba,

UN PRIETEN ZICE CĂ EȘTI HOMO, NU ESTE NICI O PROBLEMĂ
Te înțeleg, vrei să fii altfel,
Vrei să trăiești bine, nu vrei să mori,
Scopul scuză mijloacele, îl vinzi și pe fratele tău,
Doar să câștigi bunăvoința celor de care depinzi,
Ești talentat, te bucuri cu propriile mici/mari succese,
Cine n-ar face la fel? Nu, fratele meu,
Glonțul e orb, legea se-aplică orbește,
Tu ai de toate, doar conștiința este tăcută
În sufletul tău, de fapt este mai simplu să viețuiești
Fără o conștiință. Poate sunt demagog,
Poate greșesc, recunosc, nu am dreptul nici să te judec,
Nici să te laud n-aș putea. Cu oameni ca tine,
Eu cred că de mult reveneam la traiul în grote.
Dar am o speranță. Ai chip de om și poate că undeva,
În micul tău interior, își face loc o întrebare.
Poate regreți. Poate apari cu o floare în mână,
Sunt gata să te primesc, deși ai fost  o hahaleră.

S-a domolit ura ta nebunească? 

 Ai reușit , nu mai sunt pe nicăieri,

 mulțumește, bietul de tine,

 om inteligent și ce furie te-a apucat 

 contra unui Nimeni .

 Păi, dacă erai atât de mare,

 ce avea tu cu paraziții?

 Doamne , te-aș duce în Karakum

 și te-aș lăsa acolo o săptămână singur,

 să cugeți, ca un  fanatic.

 Ce Mama Pădurii ai cu mine?

 Nici acum nu pricep.  Te pup, hipopotamule.

Poate că te-ai înrolat în vreo organizație ilegală?

În acest caz, chiar devii interesant ,

dar îți strici orice planuri de viitor.

 Nu te ameninț , ci te previn,

fac parte din  ONU, poți să mă crezi pe cuvânt.

Deși ești o hahaleră, mă lăudai fără să ți-o cer, 

 poți să critici civilizat orice,

Nici in mormânt nu scap de el,

 el tot mă tot urmărește...

 

Stimabile,te rog insistent să termini cu prostiile,

 am impresia că suferi de ceva cumplit,

 cum se face că eu nu spun absolut niciun cuvânt,

 iar dumneata mă ataci peste tot,

 mă întreb dacă sunteți sănătos la cap,

 zău, așa ceva nu am văzut în viața mea,

Mințiți cu nerușinare și nu vă potoliți.

 Nu sunteți interesant absolut cu nimic.

 Sunteți de plâns, iar dacă eu tac,

 înseamnă că nu doresc să-mi pierd vremea inutil

 cu niște minciuni și aberații colosale,

 în rând cu niște vorbe mici de piață.

Așa că insist să terminați cu prostiile

 pentru că altfel, mă văd nevoită

 să fac publice mesajele  dumitale.

 Nu te-am venerat stimabile domn,

 te-am stimat și respectat,

 ceea ce nu se poate spune despre dumneata.

Nu ești centrul pământului

 să îmi aplec atenția asupra dumitale.

 Cu un simplu telefon te pot chema

 în curtea din spate să te împuște.
Acesta e primul și ultimul meu mesaj.a

 Insist să mă lași în pace,

 nu te cunosc și nu doresc acest lucru.

 Sunt aspecte mult mai interesante

 decât ura, domnule.

 Ocupați-vă timpul cu lucruri frumoase,

iubiți-vă ferma și lăsați-mă pe mine în pace.
Sper ca v-a amuzat puțin  Pinochio.

Semnat – Pitpalac.