BONJUR , ploaie!

 

Bună ploaie, cu vii și morți.

Acum renunț la cuvinte, silabe,

Las tăcerea să urce  ca un vierme de mătase,

Mănâncă puțin morții, o gălușcă, două,

Crimele se petrec numai la TV,

Iar un poem se poate scrie pe o sută de pagini,

De aceea renunț la cuvinte, cum renunță câinele la un os  amărât,

Ori cum decedatul se ridică de pe catafalc și spune, ajunge, treceți la treabă,

Calea șarpelui este lungă,

Participă și eu la această luptă cu timpul,

Mă aflu la piciorul Piramidei,

Sunt pe Muntele Sion,

Accidental mă aflu aici,

Ce știe moartea despre viață? Nimic.

Nimic nu este în echilibru, totul este formal,

Liniște înșelătoare,  amanții dorm osteniți,

Ce faci cu libertatea absolută?

Du-o la gunoi,  fiecare cu steaua lui intimă.

BORIS MARIAN