bine aţi venit la Boris Marian - Mehridiane: poezie, proză, articole, eseuri

Ce face un om când e singur?

 

Simplu – un glonț, un somn, un poem,

Vede un film, se uită la ceas, înfiază un leu,

Dar tot singur este.

De ce este singur?

A fost jignit. A jignit. A ucis. Nu a ucis.

Eu nu cred în singurătate, cum nu există vid absolut.

Dar o tragedie este.  Undeva o lacrimă își fa ce drum.

Doamne, ce aș hohoti, de nu aș fi bărbat.

Amintirile mă asediază asurzitor.

Anii se perindă cu viteza unui tren nebun.

Lumea trăiește,  undeva e iarnă, undeva e o plajă,

Alcoolul? Drogul?Boala? Nimic nu seamănă cu singurătatea.

Nici plantele, nici animalele nu suportă singurătatea.

Nici Dumnezeu, că altfel de ce ar fi fost Creația?

Strada este pustie,  casa este pustie,  cimitir fără gard.

Singurătate, tu ești un bolid care mă ucide.

Brusc apare un cititor timid. Îmi întinde mâna,

Sunt salvat. Mulțumesc, fratele meu, mulțumesc.

BORIS MARIAN