Amurgul

 

 

Lumina zăpezii, soarele-i mort,

Precum iubirile stinse  ne sorb,  

Precum iubirile în interior,

 străluminează ca un cocor,

 ah, nu mai spune mereu nevermore,

fug în Canare, Thailanda, în nori,

zăpadă, somnul veciei,  mă dor

visul, trezia,  sparte viori.

 Crăiasa zăpezii m-a vizitat,

Sânii ei albi, hipnotizanți,  

Pare pământul mai scund,  mai timid,

Poemul reptilă, din ou s-a ivit.

………………………………………………………..

S-a-ntâlnit pușcăriașul cu profa de pian,

Petele roșii pe  neaua de-un an,

Nu scriu nici rime, nu scriu nimic,

Caută poliția un  recidivist.

Vechiul oraș s-a scufundat,

Imperial,  generos luminat,

Fulgii n-au sex,  se așează pe –orice,

La Atheneu e concertul în re.

Corul nebunilor repetă de zor,

O fi major sau minor, știe-l  BOR,

Secta egocentriștilor moare,

Este An Nou și sărbătoare.  

BORIS MARIAN