Nu ești inexistență

 

Pentru mine nu ești inexistență,

Tu ești frumoasă ca falnica Florență,

Tu ești, așa cum eu, prin ancestori

Mă trag din câini și șerpi lunecători.

Ce s-a-ntâmplat  cu noi, ne spune o solistă,

suntem  pierduți ca-n gară o batistă,

cum poate dragostea să fermenteze-n  ură?

Ne-nșeală timpul, ne ucide și ne fură.

………………………………………

Există, oare,  singurătate-n doi?

Sunt doar lumi paralele, de drumuri și de ploi.

Vorba devine glonț,  sărutul  e formal,

Ne mai rugăm  în lacrimi,  jucăm  la carnaval?

Visăm castele nalte,  tu te apleci, îmi dărui

Un astru,  sfârcul stâng,  pe sânul drept mai stărui,

Din constelația  Taur sau poate din Fecioara

Se-aude,  nu se-aude ce-a fost odinioară.

BORIS MARIAN