Absurde

 

Câmp cu maci jur-împrejur,

Vântul bate în amurg,

Eu am părul tot mai sur,

Pe sub stele ape curg.

Tu ești goală, eu alerg,

Ești nebună, eu sunt bleg,

Vreau să spun ceva, încerc,

Suntem singuri, nu aleg.

Ne iubim că e prea larg

Spațiul, prea e androfag,

Pe ocean aș fi catarg,

Ești fragilă, eu sunt fag.

Astfel viața ne-a trecut,

În contract termenu-i scurt,

Cimitirul nu e mut,

Deși mort, eu nu sunt surd.

………………………………………

Sunt paznic la castelul

Măriei Tale, Doamnă,

Împart bilete celor

Care doresc să doarmă

În brațele divine ale Măriei Tale,   

Nu Ți-am vorbit vreodată

și nu Ți-am stat în cale.

Sunt duhul Tău ce toarce

În Tine visuri roșii,

Să se desfete-n patul

Tău moale, ticăloșii.

N-am fost gelos, nici rece,

Doar paznic eu Ți-am fost,

Cum să ridic privirea

La Tine, eu, un prost?

Ți-am fost iubit odată,

În secolul trecut,

Acum fumez o pipă

și mint că nu Te-am vrut.

BORIS MARIAN