Aproape

 

Pe prieteni să-i ții aproape,

Pe dușmani și mai aproape,

Pe coridor stă singuratic un fotoliu,

Nimeni nu-l fură, are ceva antipatic,

O pată de vopsea, stau uneori și fumez,  

Ne simțim amândoi singuri,

Ei ți-aș da o sărutare ca o floare foarte mare,

Zâmbesc, se face întuneric,

Pe scări coboară femei în pielea goală,

Închid ochii, este destul să aprind lumina,

 Ele dispar, tăcerea mă ucide,

Te iubesc și te ador ca pe-un pui de curcă chior,

Când eram copil, întâi a dispărut stăpâna,

Apoi câinele, apoi blocul, adresa, strada, parcul,

s-a instalat un deșert străbătut de hiene, șacali,

departe strălucea Paradisul, acolo era vecina,

la telefon mi-a spus, să te gândești frumos la mine,

voia să ajungă în Rai,  am eu puterea asta?

M-am gândit frumos, dar deșertul a rămas  deșert.

Dați-mi o oarecare sumă, sunt șomer în arte,

Îmi spune nebunul din colț. Uneori îi dau.

Se făcea că aveam doi prieteni, adică o prietenă și un prieten.  

Ne născuserăm la poalele Araratului,

Am băut același lapte de capră,

Când am crescut, ne-am risipit,

Ne-am reîntâlnit după ani,

Timpul ne făcut altfel, ne uram în tăcere,

Ambiții, nemulțumiri, ca un tsunami.

A venit al doilea val și ne-a luat cu el ,

duși am fost.

BORIS MARIAN