Cimitirul vesel

 

 Optezi și faci o pauză de gândire,

Spune bărbosul, îi curge pe firele  lungi

Sângele îngerilor, „că vinovat e tot făcutul

și sfânt doar nunta, începutul”,  obrăznicia incendiului

sub ploaia torențială,  ce rugă-n terfeloagele arzânde?

Nu vreți o cafea instant Kafka?

Metafizica s-a mutat în Alaska,

Închipuiți-vă o fată părăsită într-o mașină ce se scufundă

În mlaștină, iar el, făt-frumos apare la rampă, în aplauze,

Libertatea înseamnă multe femei și puțini bărbați sau invers?

„Cel mai frumos tangou pe lume, tangoul de demult”,

Râde șoarecele, cineva  a furat tanc, la remontare

A ieșit  o reptilă,  recita Iliada, din acest cerc

Nu poți coborî, poate cu picioarele rupte,

Un gest, aruncă florile în valuri,  eu știu,

Sub sânii iubitei este sufletul ei.

………………………………………

Confuzie, viață, destin. Pământ învăluit  în duhurile  celor morți.

 Dar tot ce este viu este inimitabil și irepetabil.

Orașele m-au întâmpinat agresive, cimitirele sunt pline de lume,

Nu mai deosebești viii de morți. Unii s-a zbătut să moară

Mai repede, ca să apuce un loc în față.

Un vultur a înghițit un graur, a luat ciripitul   acestuia,

Așa, agramat cum era, o, Stancagri, din ce gaură ieși?

Filantropici, morții ne oferă viață.

Am cunoscut un iubitor de artă, dar atât de putred

Că mureau paraziții în el.

Ce păcat, între prostie și răutate este doar o diferență de nuanță,

 dar pagubele sunt aceleași, imense.

BORIS MARIAN