bine aţi venit la Boris Marian - Mehridiane: poezie, proză, articole, eseuri

Armata de cavalerie

 

Mă aflam între două trupuri, unul era hăcuit de șleahtnici, altul striga în somn, am sărit, afară era polei,  armata de cavalerie zbura deasupra câmpiilor, sfinții din pereții mănăstirilor priveau uluiți, tovarășe, șopti  unul, hai la lupta ce mare, rob cu rob să ne unim, în leagăn copilul striga de mama focului, scrisoarea a venit după moartea tatălui, în același timp a venit calul, îl socoteau pierdut, cineva scrisese pe crupa sa, moarte exploatatorilor, cu fierul înroșit fusese scris, în acest timp soarele Italiei încălzea țărmul  spre bucuria turiștilor, acolo am văzut cea mai frumoasă femeie. Dar nu avem timp. Trebuie să mâncăm și om și cal și câine și cămilă. Pe cămilă să o bați bine, să fie carnea dulce.  Când Internaționala a luat locul lui Dumnezeu   totul s-a dus  dracului. Atunci am mâncat prima gâscă,  avea gust de șef. Primele jertfe ale  marilor transformări sunt albinele. Tacianka și katiușa au premers  bombei nucleare. Budionnîi era mic și avea mustăți mari, eu mi-am lăsat barbă, m-au luat minerii la ochi. Să te cheme Tarakan și să fii solist, nu știți că tarakan înseamnă gândac? Conștiință de șacal,  mare chestie. Azriel, fiul lui Anania, robul Domnului, iartă-mă. Poate că ne mai ocolești uneori, moarte. Armata de cavalerie zboară peste câmpii. Păcat de macii abia răsăriți. Priveam lumea ca pe o câmpie în mai. Doar cai și femei.  Pentru că i-au omorât părinții, un cazac „roșu” a măcelărit un sat întreg. Cum? Nu știu. O femeie a fost împușcată pentru că umbla cu  un pachet plin cu cârpe prezentându-l ca pe  un copil al ei. Nici un soldat nu s-a opus. Povestea lui Eichmann se repetă  mereu. La ordin. El se pricepea la transporturi, nu interesa unde, de ce. Armata de cavalerie merge înainte. Luptele se apropiau de oraș. În oraș se valsa. Se mai murea și de moarte bună, ca de noapte bună. Teroarea nu se naște din violența individuală, ci din disciplină, cu executanți  „buni”. Aproapele nostru. Regulamentul. Singurul factor perturbator este iubirea, ea strică totul. Nu-mi pot imagina durerea mamei sau văduvei care l-a pierdut pe cel drag. Armata de cavalerie merge înainte. Înaintea trădării să vorbim despre cauză. Nu există cauze drepte. În cazul omorului. După luptă, istoria este mitologie. Două meserii nu aș fi putut să le practic – gardian și călău. Dar mai știi? Nu mă pot lipsi de memorie. În coșmarurile mele, mă urmărește  acuzația de a fi făcut ceva rău , ilegal. Înseamnă că am fost călău în altă viață? Doamne , iartă-mă, nici nu am văzut vreodată o armată de cavalerie.

BORIS MARIAN