Calvarul din vremurile noastre apropiate
Ute Gerhardt și Thomas Karlauf au
publicat în 2009, la Ed. Propylaeen din Berlin o carte, care a fost tradusă în
română , sub titlul „ Cale fără întoarcere”, la Ed. Hasefer ( traducerea – Anat
Shilon, redactor Ileana Buculei). Este vorba despre pogromul din Germania lui
Hitler, cunoscut în istorie ca „ Noaptea
de cristal”, din 9/10 noiembrie 1938. După circa un an și jumătate de la Pogrom,
sociologul american Edward Hartshorne a inițiat o campanie pentru a
aduna mărturii de la victime – supraviețuitori, din care
rezultă atât sălbăticia executanților naziști, dar și participarea cu compasiune
a unor cetățeni germani la suferințele unei populații pașnice , parțial asimilate
„patriei”, dar ce patrie? Este de
neînchipuit ca oameni care au trăit, ei
și antecesorii lor în mod armonios,
cu bună credință în mijlocul unui popor cu o tradiție culturală de nivel
european să fie batjocoriți, uciși, amenințați cu moartea sau izgonirea, jefuiți
ca în codru numai pentru că un evreu,
la Paris a atacat un diplomat al Celui de al Treilea Reich. Un pretext și nimic
mai mult. Este vorba de evreul polonez Herschel Grynszpan care a atacat cu pistolul pe secretarul Ambasadei
germane de la Paris, pe motiv că părinții, familia sa , ca și mulți alți evrei au
fost izgoniți din Germania . Era un gest
de disperare. Pentru Hitler și regimul
său, incidentul a venit ca o mană cerească. Au mai fost asemenea incidente, la
persecuția antievreiască practicată de naziști au existat și răspunsuri. Pentru ministrul Propagandei, Goebbels era o
ocazie „astrală”, furia germanilor putea fi lesne canalizată spre un pogrom,
care a și fost înfăptuit în următoarele 48 de ore. Încă în 1937, acest mărunt
diavol, atât fizic, cât și moral nota în Jurnalul său – „Evreii trebuie
izgoniți din Germania și din toată Europa”. Deși avea în spate studii serioase
de istorie, filozofie, Goebbels era un fanatic greu de înțeles sub aspect uman. Ca și întreaga
camarilă strânsă cu atenție de |Hitler în jurul său. Noaptea de 9/10 noiembrie
a fost marcată de atacuri, spargeri a numeroase magazine ale evreilor ( de unde
și denumirea „ Noaptea de cristal” ) , iar în dimineața zilei de 10 noiembrie ,
sinagogile din Germania erau în flăcări. Din Evul Mediu, se știe, sinagoga era
privită de fanaticii ultrareligioși și de ignoranții subdezvoltați moral drept un lăcaș al
păcatului veșnic. Viteza de reacție a aparatului de propagandă , nazist, ca și
a trupelor SS și poliției germane a întrecut și puterea de înțelegere a unui
slugoi mai puțin exersat, ca mareșalul
Goering, care se gândea la măsuri de
amendare a evreilor, pentru
acumularea unor valori și sume
necesare pregătirii militare. Deportări în lagăre, execuții au urmat imediat primului val pogromist.
Evreilor li se cereau și „despăgubiri” și, totodată, să părăsească Germania. Un
absurd total și semnificativ. Populația nu era pregătită așa cum
își dorea Goebbels, se mai făceau glume, se mai râdea pe seama
propagandei deșănțate, vinovăția
evreilor pentru orice criză, catastrofă
naturală, etc. era încă o temă de distracție. Anii următori au arătat că
nazismul nu era un circ, un joc al pasiunilor necontrolate. Totul era bine
planificat. De aceea , nici opinia publică din țările Europei de Vest, în
special, nu era conștientă de apropierea uraganului care nu alegea în drum numai evrei. Era vorba de distrugerea unei tradiții de
cultură și civilizație. În Pogrom au fost uciși „numai” 400 de evrei, alți
30.000 au fost internați în lagăre, zeci de mii s-au refugiat din Germania,
patria pe care o iubiseră cu sinceritate.
Din cele 683 de mărturii adunate de sociologul american care nu a mai
apucat să facă publice documentele, autorii cărții au selectat 21 și au schimbat titlul din „ Viața mea în Germania
înainte și după 30 ianuarie 1933” ( data
numirii lui Hitler drept cancelar) , în „ Calea fără întoarcere”,
concentrându-se pe evenimentele legate de „Noaptea de cristal” și perioada următoare.Cartea
cuprinde trei capitole și în fiecare
apar mărturii ale celor care au avut de suferit – Teroarea, În lagăre și
Înaintea emigrării. Sunt mărturii scrise fără nici un adaos „literar”, pur și simplu ce s-a întâmplat în
fiecare etapă.O întreagă epopee a manuscriselor – mărturii de la studiul sociologului american, documente oficiale, trecând printr-o bogată
bibliografie prezentată în finalul cărții, apoi la alcătuirea unei cărți cu o
tematică delimitată la un segment de istorie
aproape contemporană ne dovedește cum se poate dovedi clar vinovăția
unui sistem represiv și antiuman și , sperăm, cum se poate combate primitivul
negaționism practicat cu mizeră perversiune
de apărători ai unei ideologii care poate renaște oricând , sub alye forme,
căci ura dintre oameni a fost sădită,
probabil, încă de la apariția primilor bipezi humanoizi. Datoria noastră, a celor care își
respectă condiția umană este să nu cedăm
la șantaj și minciună.
BORIS MARIAN
