Aș vrea să chem Salvarea

 

Aș vrea să chem Salvarea, nu pentru mine doar,

Salvarea nu mai vine, fiara,  ca un șarpe, se sfâșie pe sine,

Ne pune stetoscopul chiar Sfântul Dumnezeu,

n-am înțeles momentul , nici scopul ,

scriu mereu.

Efectul placebo al morții?

Un cerșetor  dat afară în pumni

A fost trimis la azil,

A trăit regește trei luni,

Avea trei copii părăsiți cu treizeci de ani

În urmă, avea trei diplome, acum

Zace la cimitirul Trei Plopi. Nimic de râs.

Mi-am văzut statuia la Muzeul de Ceară,

Se topea,  plângea,  lui Lenin îi dispăruse capul,

Mustața Fuehrerului plutea într-o baltă vâscoasă.

Un chirurg mi-a spus că boala te face mai rău sau mai bun

De cum erai înainte. La fel este și cu bătrânețea.

Muzica, femeile  devin mai frumoase ca înainte,

Ambițiile se anemiază,  suferința fizică  îți pune la încercare

Credința,  ca biciul călugărilor, 

Crezi fiindcă vrei să crezi,

Ești mai aproape de esențe, poate că asta

Atrage  pe unele femei,   logoreicii sunt mai rari, 

Apoi visezi mult, frumos, malul Pacificului,

Unde  nici nu ai fost, bătrânii devin onirici, unii  chiar suprarealiști,

 îți recitești viața , cărțile, iubirile,  

Erori cu duiumul, unde este Marele Corector?

Iar  Salvarea vine  prea târziu, pentru unii. Mai bine.

 

BORIS MARIAN