Bîlciul

Bâlciul (II) Un fățarnic poate fi Și prieten, și fi-fi Are fețe, doar un fund, Precum neamțul are Grund. Cine-l vede? Dumnezeu? N-are timp, nu face-un leu, cei mai mari, când îi atingi redevin bile și mingi, cine decupă balconul de căzu din pat poltronul? Mergi pe calea dreaptă, mde? Ce rost are, căp. Jose, Zâmbet ucigaș, ești viu, Dansul morții în sicriu, De la Glina iese rar O canină- cărturar, primele iubiri, bluziță, și matroană și fetiță, un sărut flămând , un dar, de la schilodul căprar, dar parfumul parizian a ajuns în Pakistan, nu ne mai mirăm nicicum, filosofi din Kara-Kum, iar cenușa din santal reveni în Senegal, timpul este prețios, joci ori imediat ești scos, ca în dragoste, pe loc redevii un dobitoc. Cum se spune, disp/erarea E umană , știe-oricare, Că iubita m-a-mpușcat și în cord și în ficat, în zadar concerte, vaier, doar rachete zboară-n aer, nu plătești în bani, ci-n sânge, vârcolacul rău mă strânge, poate peste mii de ani vom redeveni umani. BORIS MARIAN