Cărțile pierdute

Cărțile pierdute Mare durere, cărți pierdute, Există un rai al cărților, există, Un biet confrate îmi scria cu șapteșcinci de mii De ani în urmă, era un om frumos, Ca Ghilgameș, se poate, apoi veni Un orb bătrân, Homer spunea că-l cheamă, Nepot de-al lui Ulise, un harnic Hesiod spunea ceva De muncile pe câmp, bun de ministru, Pe Sappho eu la cină aș pofti-o, dar ea Numai nectar poftește, ce să spun? Confucius fu profesor de marxism, se spune, Apoi l-au reformat, pierdut sunt între barzii Franciei și Spaniei, Italiei, ce spaimă Am tras când am aflat că Shakespeare s-a îmbolnăvit subit și nu mai scrie, despre arabii învățați , ca și persanii, mult ei m-au desfătat, păcat că azi nu-i mai citesc nici talibanii, hezbolacii și hamașii, dar Domnul vede tot, el va trmite desigur un poet să ne împace. BORIS MARIAN