bine aţi venit la Boris Marian - Mehridiane: poezie, proză, articole, eseuri

Teatrul evreiesc din România – 140 de ani

Teatrul evreiesc din România – 140 de ani Unul dintre istoricii cei mai pasionați ai teatrului evreiesc din România a fost regretatul poet Israil Bercovici (21 dec.1921-15 febr.1988). El a publicat două cărți despre această instituție perenă-la împlinirea a 80 de ani și la centenarul teatrului, la Editura Kriterion. Cel care s-a ocupat cu reeditarea istoriei lui Bercovici a fost Constantin Măciucă. La New York , în incinta Cimitirului Washington, se află o piatră tombală pe care scrie „ Avram Goldfaden – părintele teatrului evreiesc”. Inițiativa, unică în lume a fost susținută de literați evrei precum Iacob Gordin, IL Peretz, Șalom Alehem ș.a. Goldfaden a fost înmormântat la 11 ianuarie 1908, în prezența a peste 75.000 de oameni care au blocat circulația în acea zonă a orașului. Principalul merit al acestui poet, om de teatru, scriitor a fost înființarea la Iași, în Grădina „Pomul Verde” a primului teatru idiș cult din lume, la 27 decembrie 1876. Unul dintre antemergător a fost poetul-trubadur, Welvl Zbarjer Ehrenkranz, readus în a amintirea noastră de alt poet idișist, Ițic Manger. Goldfaden a plecat apoi cu teatrul său în Rusia, Polonia, Franța, Anglia , America, unde a murit, după o viață de aproape 68 de ani. S-a născut la 12 iulie 1840 într-un sat din Ucraina, gubernia Volînia. Tatăl era ceasornicar cu știință de carte, în 1857 urmează o școală rabinică, în 1866 publică primul volumaș de versuri, pleacă la Simferopol, apoi la Odesa. Mediul cultural evreiesc din oraș îl ajută să se formeze ca personalitate artistică, publică în continuare versuri în idiș, scrie prima scenetă pentru teatru. În 1875 se află la Munchen dorind să urmeze medicina, care i-ar fi asigurat un trai decent. Nu reușește, ajunge la Cernăuți, editează un ziar bucovinean pentru conaționalii săi, iar Ițkak Librescu îl invită la Iași pentru a continua aici activitatea publicistică. Ideea înființării unui teatru idiș plutea în aer de mai mult timp, în Evul mediu au existat numeroși artiști –ambulanți, individuali sau grupați, cultura idiș s-a consolidat în secolele XVIII-XIX, era timpul ca dramaturgia să-și găsească un cămin. Bucovina și Moldova se bucurau de o relativă libertate de exprimare, multiculturalitatea era în floare. Sărbătoarea de Purim este de asemenea o ocazie excelentă de manifestare a fanteziei populare evreiești, evocarea unor momente și eroi biblici de asemenea- Iosif, Moise, Macabeii, ș.a. Până în 1915 teatrul a funcționat neîntrerupt, apoi și-a reluat activitatea după terminarea primului Război Mondial, până în ajunul celui de al doilea Război Mondial, iar în octombrie 1940, ministrul legionar ( cu origini , se pare evreiești) Radu Gyr a permis reluarea activității teatrale, la București teatrul primind numele de Barașeum, în cinstea haskalianului Iuliu Rarasch, personalitate din sec. XIX. Desigur, din 1944-1945 Teatrul evreiesc se revigorează, atât la Iași, cât și în București. Autorii la care s-a apelat cu texte adaptate și îmbogățite au fost Peretz, Sternberg, Kanner, Siegler, venirea trupei din Vilna a adus un suflu nou. Repertoriul nu a fostnumai evreiesc, s-au tradus și s-au scris scenarii după clasici ruși, francezi, germani, etc. În ultimii ani ne-au părăsit Haru Eliade, director și regizor, actrița Leonie Waldman, dar în Israel trăiesc foști actori de la Barașeum, Lya Konig, Carol Feldman, Bebe Bercovici, Tricy Abramovici, ș.a. BORIS MEHR